Într-un articol anterior au fost enumerate scopurile pentru care se poate solicita o evaluare în cursul elaborării situațiilor financiare ale companiilor. Unul dintre aceste scopuri este acela de a fundamenta alocarea prețului de achiziție al unei proprietăți imobiliare sau al unei afaceri.
De cele mai multe ori, atunci când o societate comercială cumpără o proprietate imobiliară, în contractul de vânzare-cumpărare este specificat prețul total al acesteia. Prețul este generat prin aportul componentelor proprietății, cele mai importante fiind terenul și construcțiile, însă uneori pot fi implicate și bunuri mobile detașabile de componenta imobiliară, dar și elemente intangibile, cum ar fi, de exemplu, o autorizație de construire emisă pentru extinderea clădirii existente, drepturile și obligațiile aferente acelei autorizații transferându-se companiei achizitoare.
Fiecărei componente a proprietății imobiliare trebuie să i se aloce o valoare justă pentru a fi înregistrată în conturile contabile aferente – terenuri, construcții, echipamente, mobilier sau active necorporale. Astfel, în afara conformării cu reglementările contabile, alocarea prețului de achiziție al unei proprietăți imobiliare pe componentele acesteia este benefică pentru proprietarul afacerii pentru că va fi înregistrată valoarea reală a terenului, respectiv construcțiilor, iar profitul companiei nu va fi viciat de o amortizare supradimensionată.
Procesul de alocare a prețului devine mai complex atunci când vorbim despre achiziția unei întregi companii de către o alta în urma unui proces de M&A. Dacă în cazul proprietății imobiliare alocarea se face pe câteva componente bine definite, prețul unei companii este influențat de mult mai mulți factori care ar trebui evidențiați separat în evidențele contabile, de cele mai multe ori elementele intangibile fiind foarte valoroase.
Procesul de alocare presupune, în acest caz, estimarea valorii juste pentru activele necorporale, corporale și financiare care s-au transferat de la societatea achiziționată, precum și pentru eventuale obligații asociate activelor respective. În timp ce activele corporale și financiare sunt identificate și evaluate individual, valoarea justă a acestora fiind apoi înregistrată în conturile contabile aferente fiecărei categorii, nu toate activele necorporale transferate pot fi analizate și înregistrate separat.
Pentru ca un activ necorporal transferat în cadrul unei combinări de întreprinderi să fie recunoscut în contabilitatea societății achizitoare trebuie să îndeplinească una dintre următoarele două condiții: să fie separabil, adică poate fi separat sau desprins de entitate și vândut, sau să decurgă din drepturi contractuale sau de altă natură legală.
Din categoria celor separabile sau care decurg din drepturi contractuale putem aminti mărcile comerciale, brandurile, listele de clienți, contractele de licență și de redevență, autorizațiile, drepturile de difuzare, acordurile de neconcurență, drepturile asupra resurselor naturale, bazele de date, programele pentru calculator.
Activele necorporale neseparabile, cum ar fi forța de muncă instruită, se înregistrează de regulă ca fond comercial - goodwill în limba engleză. Acesta reprezintă diferența dintre prețul de achiziție plătit pentru transferul întreprinderii și valoarea justă a activelor nete identificabile achiziționate.
Alocarea prețului de achiziție pe componente este o misiune complexă, uneori mai dificilă decât evaluarea propriu-zisă a unei companii. Acest proces poate fi realizat de către un evaluator autorizat specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, bunurilor mobile și întreprinderilor, care pe lângă experiența și competența în domeniul evaluării diferitelor tipuri de active, trebuie să aibă și cunoștințe financiar-contabile, pentru a înțelege mecanismul și logica înregistrării valorilor juste în evidențele contabile ale companiei.
.svg){kind=small}
