Cum măsurăm valoarea activelor?

   Când analizăm o companie, privim în primul rând la activele pe care le deține, valoarea acestor active și gradul de risc sau incertitudine asociat acelei valori. Situațiile financiare anuale reflectă bine clasificarea activelor, raportează valoarea fiecărei categorii de active, însă nu evidențiază riscul asociat acelei valori.

   Dar ce este un activ de fapt? Este o resursă a companiei care are potențialul de a genera intrări viitoare de numerar sau de a reduce ieșirile viitoare de disponibilități bănești. Mergând mai departe spre percepția contabilă, resursele ar trebui să îndeplinească încă două condiții pentru a putea fi considerate active ale companiei: să fi fost produse sau achiziționate în cadrul unei tranzacții și beneficiile viitoare care ar putea fi generate de acestea să poată fi cuantificate cu un grad rezonabil de precizie.

   Viziunea contabilă asupra valorii unui activ este orientată în mare măsură către costul istoric al acestuia, adică prețul inițial de achiziție sau costul total de producție, ajustat în plus pentru orice îmbunătățire adusă activului până în prezent, respectiv în minus pentru pierderea de valoare asociată amortizării sau ”îmbătrânirii” activului.

   Atunci când există indicații că valoarea curentă de piață a activelor este diferită de cea înregistrată în situațiile financiare, există o alternativă de măsurare a valorii activelor – valoarea justă.

   Valoarea activelor este sumarizată și raportată în situațiile financiare anuale în formularul denumit Bilanț. Înainte de a arăta cum este măsurată valoarea activelor, ar fi util să vedem cum sunt clasificate acestea în bilanț.

   În prima parte regăsim activele imobilizate, care pot fi de trei tipuri: necorporale (sau intangibile), corporale și financiare.

Activele necorporale includ o mare varietate de active, de la patente, brevete de invenție, software și mărci înregistrate până la fond comercial (goodwill).

Imobilizările corporale reprezintă de fapt activele utilizate pe termen lung în activitatea companiei, cum ar fi clădirea în care se fabrică produsele vândute, terenul pe care se află clădirea, echipamentele utilizate la producerea acestora, mijloacele de transport utilizate pentru livrarea produselor și altele asemenea.

Activele financiare sunt de regulă acele investiții ale companiei în acțiunile sau activele altor firme, precum și sumele investite în instrumente financiare tranzacționate pe piață, cum ar fi obligațiuni și certificate de trezorerie.

   În a doua parte a activului contabil regăsim activele utilizate pe termen scurt în activitatea operațională a companiei, de regulă până la un an. Acestea sunt denumite active circulante sau curente și includ stocuri (de materii prime, materiale consumabile, mărfuri sau produse finite), creanțe (sume de încasat de la clienți) și disponibilitățile bănești aflate în conturile bancare și în casierie.

   Haideți să vedem cum se măsoară valoarea categoriilor de active descrise mai devreme.

   Valoarea înregistrată în bilanț a unui activ poate fi preluată din documentul de achiziție sau poate fi estimată de către un evaluator autorizat prin diferite metode înscrise în cele trei abordări recunoscute: abordarea prin piață, prin venit sau prin cost. Abordările folosite sunt selectate de către evaluator pornind de la scopul evaluării și tipul activului evaluat.

   În cazul activelor necorporale, este foarte importantă distincția dintre cele achiziționate și cele generate intern de către companie. Atunci când intangibilele sunt generate intern, costurile implicate de cercetare-dezvoltare sunt înscrise în contul de profit și pierdere aferent anului respectiv, chiar dacă activul generat are o durată de utilizare de câțiva ani. Astfel, activul necorporal respectiv nu este evidențiat în bilanțul contabil al companiei. În schimb, atunci când activul necorporal este achiziționat de la o altă companie sau este primit în cadrul unei fuziuni, valoarea acestuia este înregistrată separat în bilanț și va fi amortizată pe durata de viață utilă a acestuia.

   Pentru evaluarea unui activ necorporal sunt utilizate preponderent metode din cadrul abordării prin venit, pornind de la economia de redevență de care beneficiază proprietarul activului (în cazul mărcilor de produse, a brevetelor de invenție, a licențelor/francizelor) sau pe profitul suplimentar obținut prin utilizarea acelui activ (în cazul acordurilor de neconcurență, a licențelor, a proiectelor de cerecetare-dezvoltare nefinalizate).

   Activele fixe corporale pot fi evaluate de către evaluatori autorizați în evaluarea bunurilor imobile (clădiri, terenuri, construcții speciale) și acelor mobile (mașini, echipamente, instalații). Valoarea acestora poate fi estimată prin aplicarea uneia sau mai multor metode de evaluare din cadrul celor trei abordări. De regulă, activele care sunt tranzacționate sau închiriate pe o piață activă, cum ar fi terenurile, clădirile de birouri sau autovehiculele, sunt evaluate prin compararea cu active similare vândute sau aflate la vânzare, sau prin capitalizarea/actualizarea veniturilor generate.

   Investițiile financiare de tipul participațiilor la alte companii pot fi evaluate de către evaluatori autorizați specializați în evaluarea întreprinderilor. De regulă, sunt utilizate cu prioritate abordările prin venit și prin piață, ca și în cazul evaluării instrumentelor financiare.

   Evaluarea activelor curente necesită mai rar implicarea unui evaluator autorizat, acestea fiind raportate în situațiile financiare la valoarea lor contabilă. În anumite circumstanțe, cum ar fi în cadrul procedurii de insolvență, este necesară estimarea valorii actuale și pentru acest tip de active, îndeosebi pentru stocuri și creanțe, deoarece valoarea lor contabilă poate să nu fie cea corectă la momentul respectiv.

   În acest articol am pus accent pe activele unei companii și pe modurile de a măsura valoarea acestora. Însă bilanțul include și o secțiune de pasive, care reprezintă sursele de finanțare, împrumutate sau proprii, pentru resursele companiei. Vom scrie mai multe despre datorii și măsurarea valorii acestora într-un articol viitor.

   Cu o experiență de peste 17 ani în domeniul evaluărilor, FairValue are o echipă puternică de experți în contabilitate, finanțe, active fixe și proprietate intelectuală. Cei peste 60 de evaluatori din întreaga țară, care alcătuiesc #fairvalueteam, sunt gata să răspundă prompt oricărei solicitări de evaluare, indiferent de complexitatea acesteia și localizarea activelor pe teritoriul României.